Mi a placut filozofia in liceu... m a captivat extrem de mult aceasta materie, daca nu era asa de negustata de tara noastra , cu siguranta as fi urmat facultatea de filozofie. Este intr-adevar un ajutor pentru eternele intrebari pe care mi le puneam inca de la varstele inocentei...intr-un fel m-a ajutat sa realizez ca nu sunt singura care se chinuia sa gaseasca un raspuns destul de profund pentru existentza omenirii ...si nu numai...pentru existentza intregului univers! In loc sa particip la olimpiada de limba romana ... care probabil imi ajuta la bac, eu am participat la olimpiada de filozofie...nu o consideram o materie demna de a o studia ci ceva venit de la sine, ma regaseam in fiecare citat , imi intalneam gandurile in sclipirile unor cunoscuti filozofi... intr un fel ma implinea. imi gaseam un echilibru doar parcurgand aceasta stiintza. De exemplu Freud m a descris ..descriidnu-se pe sine : eroticul, obsedatul si narcisitul.... Erotic...nu atrasa intr un mod aparte de latura sexuala ci doar cu o dorintza mai presus de orice de a iubi si a fi iubita . Incununand iubirea intr un mod aparte, dedicata iubirii pentru ca echilibrul , alta tema des intalnita in temele acestor filozofi , mi l voi regasii intotdeauna in iubire. Cu totii gandim la fel intr-o oarecare masura, insa diferentza este k nu multi accepta datorita vremurilor care ne gazduiesc pe noi, generatiile prezente. Obsedat...nu se refera la prapastia nebuniei, ci la auto-suficienta , ambitie care tinde catre perfectiune, perfectiune care este direct perpendiculara cu binele, cu energia pozitiva , mai explicit...genul de om care se concentreaza permanent imbunatatirii in orice domeniu. sunt mai multe tipuri de oameni obsedati , cei care uita anumite structuri ale acestei descrieri, imbunatatzind o singura latura uitand de faptul ca pentru a excela trebuie sa cunosti esentza celorlalte lucruri pentru a stii sa le manevrezi eficient .si asa ajungem, catre " narcisim"...nu genul lui narcis care se indragosteste irevocabil de chipul sau , ci acel tip de oameni care isi creaza o independenta interioara si care reusesc sa se implice in absolut orice ii priveste direct, foarte interesati de a afla raspunsuri la cele mai complicate situatii, si care de cele mai multe ori le gasesc. In cazul meu la capitolul asta inca mai am de aprofundat pentru ca raspunsurile le aflu mereu insa uneori cam tarziu insa nimic nu e imposibil si odata ce sunt constienta de acest lucru , sunt convinsa k imbunatatirea acestu lucru nu va intarzia sa apara la momentul oportun.
Revenind la echilbru, este probabil singurul motiv pentru care lumea esueaza din ce in ce mai mult, fara sa privesc in linii mari , iau ca exemplu o familie, care acum nu se mai poate numii familie, pentru ca termenul de familie este sfant, astazi foarte putini mai acorda acest atribut.Nu se mai da importanta legaturilor de sange , si nu judec pe nimeni pentru ca acel sange provine si el din acelasi tip de caracter uman...este probabil cel mai greu lucru de imbunatatit, insa cum spuneam nimic nu e imposibil atat timp cat unii dintre noi stiu ca bucuria şi tristetea sunt polaritati ale senzatiilor, caldura şi frigul, desi par opuse, în realitate sunt acelasi fapt, distingandu-se doar prin diferenta de grade. La fel, dragostea şi ura, binele şi raul, toate depind de vointa noastra de a le transforma dintr-una in alta.
Alta tema care ma fascinat este , intrebare pusa de catre Omar Khayyam, in urma cu 1000 de ani, Ce este fericirea ?....o intrebare la care un om simplu poate raspunde cu usurinta, insa...filozofii s-au intrecut in raspunsuri la aceasta intrebare si pana la urma dupa parerea mea fiecare isi poate alege o varianta demna vietii sale.
Solon era de parere ca fericirea nu este facuta pentru o viata de om, este mai degraba ceva utopic...insa intr un fel ii dau dreptate pentru k el s-a referit la acel stadiu de fericire eterna, din care nu mai iesi, dar consider ca aceea fericire in scurt timp se poate transofrma intr -un desert de senzatii fara nici o esentza, este obisnuintza care se stie a fi a doua latura a omului, atat timp cat durerea nu isi mai are locul fericirea nu poate fi determinata concret , asaca cele doua senzatii sunt legate una de cealalta pentru a se diferentia.
Filozoful kant este de parere ca aceasta stare este un ideal de neatins, insa in aceeasi idee fiecare om isi poate masura fericirea. cum bine stim ne putem bucura din diferite motive , avere, cariera...si alte lucruri minore.
Balzac spunea ca " fericirea a
re nenorocirea sa para ceva absolut" , referindu-se la faptul k o poti atinge cu mana. ne putem crea, fiecare e liber sa vada aceasta stare nebarginita de implinire k fiind fericire, ca si cum ar fi o bomboana pe care oricand o poti gusta , insa te poti insela datorita esteticului si gustului diferit al fiecareia.
Eu...asociez fericirea cu iubirea, si sper sa fi invatzat in urma experientelor k dragostea nu este delir devastator al posesiei, pentru ca in fond si la urma urmei dragostea nu te poate face sa suferi , este singurul sentiment care te inalta catre divinitate , ci doar instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica în lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
